2

Si Dumnezeule cât am încercat să te uit!Cred că nici n-ai habar de câte ori mi-am promis că am să încetez să mă uit la pozele tale , să recitesc convorbirile din chat pe care , evident le am intipărite in memorie si le recit ca din Eminescu. Mi-am jurat că o să ignor că existi ,şi stergeam fiecare lacrimă care reuşea să se strecoare atunci când treceai indiferent, puţin spus, pe lângă mine. Dar reuşeam, mă prefăceam cât puteam de bine , deşi atunci când erai in preajma mea trupul meu o lua razna. Şi incă mai e aşa! Era imposibil să controlezi 36 de muschi care se încordau şi reliefau un zambet tâmp cât toată figura.gândul că tu abia dacă mă priveai ,de ce îmi mai păsa ? O privire fulger şi un zâmbet abia schiţat era toată reacţia ta. Măi , cum de m-am abtinut să nu-ţi dau una?