4

Am început să-ţi scriu pentru că eram sigură că te vei răzgândi. Poate nu atât de sigură , dar aşa cum îţi spuneam la început , era ceva acolo mai puternic decât propria-mi vointă. Şi am vrut să sterg tot să ma vindec de iubirea asta care mă stingea pe dinăuntru. Hm , ironic este că folosesc cuvinte aşa mari pentru a descrie de simt. Exagerez , dar prin exagerarea asta ,poate te fac să ai vreun habar prin câte m-ai făcut să trec. Acum te întorci si îmi ceri scuze că m-ai uitat. Dar mai ştii ce ti-am spus când atunci când ai decis să pleci?

3

Am ajuns într-un moment în care orice amintire de-a ta,să mă irite într-un mod care se termina cu violentă. Nu neapărat fizică , psihică. In capul meu era permanent o luptă de fronturi. Unul dorea cu disperare supravietuirea iar celălalt victoria. Pentru o perioadă am crezut că e bine să trăieşti asa. Dar abia după am realizat că e imposibil să te concentrezi pe ceva. Asa că am inceput să meditez. Da , să-mi iau pozitia Lotus şi să-mi repet in minte că tu nu exişti. Sincer era tot ce-mi doream la momentul acela. Şi încă mă întreb, în tot timpul ăsta , oare tu ce-ti doreai?

2

Si Dumnezeule cât am încercat să te uit!Cred că nici n-ai habar de câte ori mi-am promis că am să încetez să mă uit la pozele tale , să recitesc convorbirile din chat pe care , evident le am intipărite in memorie si le recit ca din Eminescu. Mi-am jurat că o să ignor că existi ,şi stergeam fiecare lacrimă care reuşea să se strecoare atunci când treceai indiferent, puţin spus, pe lângă mine. Dar reuşeam, mă prefăceam cât puteam de bine , deşi atunci când erai in preajma mea trupul meu o lua razna. Şi incă mai e aşa! Era imposibil să controlezi 36 de muschi care se încordau şi reliefau un zambet tâmp cât toată figura.gândul că tu abia dacă mă priveai ,de ce îmi mai păsa ? O privire fulger şi un zâmbet abia schiţat era toată reacţia ta. Măi , cum de m-am abtinut să nu-ţi dau una?

Inceputul

Voi începe prin a-ţi aduce aminte că orice ai spune , crede , gândii despre mine , nu mă mai afectează. A  încetat să-mi mai pese de mine şi de cine sunt eu. Am început să trăiesc o viată virtuală, imaginară în care tu nu lipseşti. Tu eşti aici , lângă mine , iar eu te tin strâns in brate...



Nu ştiu ce e dragostea , ce sunt sentimentele , ce inseamnă să iubesti, dar in schimb te ştiu pe tine. Poate nu atât cât mi-aş dorii , poate nu atât cat ar trebuii să pot spune ceva sigur ,dar fir-ar! Asa ceva nu am mai simţit. E si asta o chestie , nu?