Lunea Neagra

Uite-mă , îţi scriu sperând să nu-mi cadă ceva în cap , sau să mă trăznească. Tristă zi. Serios! Azi mi-ai pus beţe în roate toată ziua. Am dat de tine în mintea mea incontinuu. Când dormeam , erai acolo. Cand ma spalam pe dinti , cand mancam , cand citeam , cand alergam , cand eram cu fetele , tot acolo erai. Oare chiar nu te-ai plictisit? Eu zic că din moment ce tot aici esti , nu. Şi al naibii să fiu că nici eu nu m-am plictisit. Şi de ce aş face-o , încă n-a trecut destul timp şi încă n-am ajuns să ştiu destule ca să mă pot plictisii. Vezi? Nici măcar n-are sens... Nici tu n-ai unul. Dar daca ai avea , n-aş vrea să-l stiu prea curând.