6 - Dimi

Încă o dimineaţă în care soarele nu se sfia să-mi trimită raze care să-mi zgâiască ochii. După un oftat prelung ma hotărâsem să-i deschid . Te-am văzut , tot acolo erai! Inima incepuse să-mi bată nebuneşte. Am încercat să o controlez , că mi-era milă sa te trezesc. Aveai ochii inchişi , şi păreai cufundat în vise. Respirai incet şi urmaream fiecare dilatare a nărilor nasului tău perfect. Îţi priveam buzele , şi analizam fiecare crăpătură , fiecare cută , fiecare linuţă rozalie. Vroiam să tin minte cum arată in detaliu fiecare părticică a feţei tale. Curiozitatea mă impingea să analizez si să descopăr fiecare element care mă fascina in legătura cu figura ta; părul facial ce-ţi dădea un aspect de bărbat inteligent, matur , puternic şi experimentat , ochii cu genele perfect aranjate, lungi şi negre , sprancenele ingrijite... O întreagă filosofie mă purta într-o lume a detaliilor. Imi venea sa-ţi şoptesc că te iubesc , dar nu vroiam să te trezesc , aşa ca mi-am zis-o în gand. Ai zambit iar eu am rămas proastă. Nu ştiam ce tocmai se întamplase , credeam că eşti treaz aşa că am inchis ochii să-mi ascund privirea. Deschid ochii şi ce văd : tu nu mai erai acolo.