7 ,23, 27 , ... mort!

Ce-ţi mai place să te joci cu mintea mea... Te-ai pus mână în mână cu Universu' şi vreţi să mă înnebuniţi. Jucaţi murdar , şi tu ai cea mai mare satisfacţie. Oare de ce nu mă laşi să-mi văd de viaţa mea? Şi aşa nu-i cea mai bună viaţă pe care o am , de ce îţi place să o faci şi mai grea? Dacă şi tu m-ai lăsa , poate te-aş uita. Dar nu, tu eşti acolo , aproape , te uiţi  ,mă pândeşti , te ascunzi ,taci ,mă urmăreşti,mă pierzi , mă cauţi ,mă găseşti. Te văd într-un final  , zâmbeşti făţarnic şi pe sub mustaţă ,iar la urmă  te înnarmezi cu cinism şi ignorantă. Văleu , băiete , eu credeam că eu sunt aia cu probleme...

6 - Dimi

Încă o dimineaţă în care soarele nu se sfia să-mi trimită raze care să-mi zgâiască ochii. După un oftat prelung ma hotărâsem să-i deschid . Te-am văzut , tot acolo erai! Inima incepuse să-mi bată nebuneşte. Am încercat să o controlez , că mi-era milă sa te trezesc. Aveai ochii inchişi , şi păreai cufundat în vise. Respirai incet şi urmaream fiecare dilatare a nărilor nasului tău perfect. Îţi priveam buzele , şi analizam fiecare crăpătură , fiecare cută , fiecare linuţă rozalie. Vroiam să tin minte cum arată in detaliu fiecare părticică a feţei tale. Curiozitatea mă impingea să analizez si să descopăr fiecare element care mă fascina in legătura cu figura ta; părul facial ce-ţi dădea un aspect de bărbat inteligent, matur , puternic şi experimentat , ochii cu genele perfect aranjate, lungi şi negre , sprancenele ingrijite... O întreagă filosofie mă purta într-o lume a detaliilor. Imi venea sa-ţi şoptesc că te iubesc , dar nu vroiam să te trezesc , aşa ca mi-am zis-o în gand. Ai zambit iar eu am rămas proastă. Nu ştiam ce tocmai se întamplase , credeam că eşti treaz aşa că am inchis ochii să-mi ascund privirea. Deschid ochii şi ce văd : tu nu mai erai acolo.

Lunea Neagra

Uite-mă , îţi scriu sperând să nu-mi cadă ceva în cap , sau să mă trăznească. Tristă zi. Serios! Azi mi-ai pus beţe în roate toată ziua. Am dat de tine în mintea mea incontinuu. Când dormeam , erai acolo. Cand ma spalam pe dinti , cand mancam , cand citeam , cand alergam , cand eram cu fetele , tot acolo erai. Oare chiar nu te-ai plictisit? Eu zic că din moment ce tot aici esti , nu. Şi al naibii să fiu că nici eu nu m-am plictisit. Şi de ce aş face-o , încă n-a trecut destul timp şi încă n-am ajuns să ştiu destule ca să mă pot plictisii. Vezi? Nici măcar n-are sens... Nici tu n-ai unul. Dar daca ai avea , n-aş vrea să-l stiu prea curând.

5

Uite , a trecut un an de când nu ţi-am mai scris! Credeai că am uitat? Am încercat , normal. Asta fac de ceva vreme. Dar ţi-am spus bine , ca nu pot.

Nu mă mai recunosc. Mi-e teama de ce am ajuns. De ce am devenit din cauza ta. Am ajuns o disperată. Am ajuns un parazit. Ma hranesc cu atenţie şi cerşesc după ea , mă zbat pentru ea , mă incarc cu afecţiune. Ma folosesc de oricine îşi îndreaptă privirea spre mine. Ademenesc , păndesc , sar şi mă agaţ. Am devenit un animal , dominat de instincte primare , groteşti chiar. Genul de animal care foloseşte , manipulează , se joacă , profită ,domină, calcă în picioare , se satură si pleacă. Abandonez ideea şi mă simt scarbită de acelaşi joc. Joc care nu se mai termină şi care are loc doar din cauza ta. Nu mai ştiu cine sunt acum. Odată eram Eu , acum cine sunt? Ce-ai făcut din mine?