Aproape am reuşit

Vezi isteţule, toate te-au părăsit ... Ah şi ti-am zis să fii atent la ce renunţi! Aşa. Acum eşti iar singur şi te faci că nu-ţi pasă... În fond tu poti să găsesti oricând alta. Alta care iar o să te lase . Păcat! Eu te-aş fi pus într-o vitrină şi te-aş fi încuiat acolo , nici tu să nu pleci si nici eu să nu te arunc. Oricum , vitrina e ocupată şi tu.. ei bine tu nu eşti acolo. Ai preferat să te arunce altcineva...
Probabil te întrebi de ce m-am trezit după atâtea luni să-ţi mai scriu... Vroiam doar să te anunţ că ai reuşit! Felicitări! M-ai convins să plec şi să-mi trăiesc viaţa. Atât te rog şi eu, trăieşteţi-o şi tu pe a ta...Şi nu te mai întoarce... Niciodată! Lasă-mă să te uit de tot , căci aproape am reusit!

21 Martie

Anu' trecut , pe vremea asta ... Iţi vine să crezi că a trecut un an? Nici mie! Şi uite-mă aici , scriindu-ţi negreşit! Mereu fidelă... Mai uit , e omeneşte... Dar îmi aduc aminte mereu.
21 a treia 2010.
Ce an nebun... Au fost nevoie de atâtea tâmpenii , atâtea şotii ca să îţi dai seama că ai nevoie de mine.. Dacă m-ai fi intrebat pe mine , ţi-aş fi spus asta de la bun început , şi salvai atatea lacrimi... Atâtea păreri de rău şi atâtea câcaturi fără rost.
Dar de ce să mint , anul asta şi-a avut rostul. Am învătat amandoi o lectie valoroasa , am învăţat că nu are rost să ignoram semnele , iar eu am invătat că uneori e mai bine să nu faci nimic. Şi doar să aştepti , să ai rabdare , să fii perseverent , să fii paşnic sau mai bine zis Normal.
Eu însă Ii mulţumesc Universului pentru teatrul jucat , trebuie să recunoaştem că deşi nu a fost protagonistul , a avut cel mai frumos rol.  Ceva mi-a plăcut la drama asta , şi tind să cred că şi ţie. Şi ţie îţi mulţumesc că ai făcut totul posibil , şi mai ales că acum ştiu că si tu eşti ciudat. Dar , vorba aia , măcar ştiu că suntem ciudati împreună.

7 ,23, 27 , ... mort!

Ce-ţi mai place să te joci cu mintea mea... Te-ai pus mână în mână cu Universu' şi vreţi să mă înnebuniţi. Jucaţi murdar , şi tu ai cea mai mare satisfacţie. Oare de ce nu mă laşi să-mi văd de viaţa mea? Şi aşa nu-i cea mai bună viaţă pe care o am , de ce îţi place să o faci şi mai grea? Dacă şi tu m-ai lăsa , poate te-aş uita. Dar nu, tu eşti acolo , aproape , te uiţi  ,mă pândeşti , te ascunzi ,taci ,mă urmăreşti,mă pierzi , mă cauţi ,mă găseşti. Te văd într-un final  , zâmbeşti făţarnic şi pe sub mustaţă ,iar la urmă  te înnarmezi cu cinism şi ignorantă. Văleu , băiete , eu credeam că eu sunt aia cu probleme...

6 - Dimi

Încă o dimineaţă în care soarele nu se sfia să-mi trimită raze care să-mi zgâiască ochii. După un oftat prelung ma hotărâsem să-i deschid . Te-am văzut , tot acolo erai! Inima incepuse să-mi bată nebuneşte. Am încercat să o controlez , că mi-era milă sa te trezesc. Aveai ochii inchişi , şi păreai cufundat în vise. Respirai incet şi urmaream fiecare dilatare a nărilor nasului tău perfect. Îţi priveam buzele , şi analizam fiecare crăpătură , fiecare cută , fiecare linuţă rozalie. Vroiam să tin minte cum arată in detaliu fiecare părticică a feţei tale. Curiozitatea mă impingea să analizez si să descopăr fiecare element care mă fascina in legătura cu figura ta; părul facial ce-ţi dădea un aspect de bărbat inteligent, matur , puternic şi experimentat , ochii cu genele perfect aranjate, lungi şi negre , sprancenele ingrijite... O întreagă filosofie mă purta într-o lume a detaliilor. Imi venea sa-ţi şoptesc că te iubesc , dar nu vroiam să te trezesc , aşa ca mi-am zis-o în gand. Ai zambit iar eu am rămas proastă. Nu ştiam ce tocmai se întamplase , credeam că eşti treaz aşa că am inchis ochii să-mi ascund privirea. Deschid ochii şi ce văd : tu nu mai erai acolo.

Lunea Neagra

Uite-mă , îţi scriu sperând să nu-mi cadă ceva în cap , sau să mă trăznească. Tristă zi. Serios! Azi mi-ai pus beţe în roate toată ziua. Am dat de tine în mintea mea incontinuu. Când dormeam , erai acolo. Cand ma spalam pe dinti , cand mancam , cand citeam , cand alergam , cand eram cu fetele , tot acolo erai. Oare chiar nu te-ai plictisit? Eu zic că din moment ce tot aici esti , nu. Şi al naibii să fiu că nici eu nu m-am plictisit. Şi de ce aş face-o , încă n-a trecut destul timp şi încă n-am ajuns să ştiu destule ca să mă pot plictisii. Vezi? Nici măcar n-are sens... Nici tu n-ai unul. Dar daca ai avea , n-aş vrea să-l stiu prea curând.

5

Uite , a trecut un an de când nu ţi-am mai scris! Credeai că am uitat? Am încercat , normal. Asta fac de ceva vreme. Dar ţi-am spus bine , ca nu pot.

Nu mă mai recunosc. Mi-e teama de ce am ajuns. De ce am devenit din cauza ta. Am ajuns o disperată. Am ajuns un parazit. Ma hranesc cu atenţie şi cerşesc după ea , mă zbat pentru ea , mă incarc cu afecţiune. Ma folosesc de oricine îşi îndreaptă privirea spre mine. Ademenesc , păndesc , sar şi mă agaţ. Am devenit un animal , dominat de instincte primare , groteşti chiar. Genul de animal care foloseşte , manipulează , se joacă , profită ,domină, calcă în picioare , se satură si pleacă. Abandonez ideea şi mă simt scarbită de acelaşi joc. Joc care nu se mai termină şi care are loc doar din cauza ta. Nu mai ştiu cine sunt acum. Odată eram Eu , acum cine sunt? Ce-ai făcut din mine?

4

Am început să-ţi scriu pentru că eram sigură că te vei răzgândi. Poate nu atât de sigură , dar aşa cum îţi spuneam la început , era ceva acolo mai puternic decât propria-mi vointă. Şi am vrut să sterg tot să ma vindec de iubirea asta care mă stingea pe dinăuntru. Hm , ironic este că folosesc cuvinte aşa mari pentru a descrie de simt. Exagerez , dar prin exagerarea asta ,poate te fac să ai vreun habar prin câte m-ai făcut să trec. Acum te întorci si îmi ceri scuze că m-ai uitat. Dar mai ştii ce ti-am spus când atunci când ai decis să pleci?